Castel

 Poate ca toti suntem pierduti. Toti in rutina asta, fermecatoare, de-altfel. O mica problema, in lipsa alteia mai mari, capata proportii colosale, devenind obsesie, devenind un stress...deci unde nu exista stress? (in cine) As vrea sa pot spune acelasi lucru despre mine. Eu nu sunt stresata, ci stresanta:) Obsesia, la mine, a inlocut subiectul cu un altul, lasand ideea principala prafuita, aruncata peste arta. Intr-adevar, intre 4 pereti zace esenta mea, am lasat-o acolo, in camera in care dorm, fumez, ma imbrac, ma exprim. E oglinda interiorului meu, mai pe scurt..Am posterele mele, vopseaua mea pe pereti, creatiile mele, desene, planse, hartii, compuneri, tot. Ah, si parfumul lui

 Macar hai sa recunoastem ca majoritatea suntem egoisti, nu ne gandim decat la ce sa facem sa ne fie mai bine noua insine. Fericirea noastra nu e inmultita de fericirea mamei tale, sau a copilului sau a colegului tau. Nu. Daca iei 10 te bucuri. Daca colegul dupa care ai copiat ia 9 te bucuri. Ce prostie...