Cioburi

Parfumul de ninsoare s-a topit peste oras. Fumul ramane in rutina desirata a tuturor. Fals nu e nimeni, toti au devenit ceea ce pretind, probabil s-au implinit mii de vise si sperante. Dar gandurile rele ii posed, eu imi ascult propiul parfum imi respir muzica si-mi izolez mintea de tot ce dauneaza. Ochii mei vad realitatea muta, la fel de cruda ca cea retrospectiva si sonorizata. chiar acolo, in metalul elasticitatii metroului sunt presarate mii de clipe...distruse macinate. au fost clipe difuzate in inima fiecaruia.

As putea spune multe despre lume..cum ar fi esenta lor pudrata cu superficialitatea ranita de personaliate. Murim si ne inghesuim toti in aceeasi camera traind ultimele minute de superficialitate. Superb nu este omul ci infatisarea lui, incredibil nu e nimeni ci doar ipocrit si fugitiv cu mirosul de metrou impregnat in haine. Dulce poate fi oricine, dar mai ales smecher si de gasca. Nu e nimic. Te simti pacalit si tradat de toti? Du-te acasa cu muzica in urechi, la scoala ai o singura misiune: minte minte minte

Poate ai murit. Poate am murit eu. Ar fii romantic daca as zice ca am murit in acelasi timp amandoi? Poate doar adevar. Ai fugit cum au facut si vara si toamna tinandu-se de mana. Pe mine m-ai lasat desenand frunze. M-ai uitat...varo

Urban

Sunt la metrou. Oamenii au expirat. Au venit altii, in schimb. Astept un metrou fara niciun loc liber, pe peron cu inca 9 suflete. Fiecare suflet cu o singura poveste, un singur film in 2 parti, cu intamplari dramatice, cu scene de comedie..Nimic iesit din comun, nu?
Nu vine. Nu vine metroul, dar ma bucur, mai stau si mai scriu...nu ma grabesc, caci am muzica in urechi si ceasul in afacerile mele. Nu aud nimic pozitiv si nimic negativ. Poate e mai bine asa.
A venit. Am gasit si locuri libere. E acelasi metrou vechi, tunat de idealisti si de falsi.
Acum astept sa ajung la "intersectia de vieti" , unde cu totii schimbam ceva. Eu schimb metroul. Mirosul lui in rutina este aura actuala a umanitatii. Nu mai traim toti intr-o bula, acum suntem in balonase diferite, toti intr-o cada unde apa calda e plina de rugina.
Inca doua statii, au mai urcat doi oameni, Si tot asa pana la destinatie unde coboara toti. Eu mai devreme...Cand eram mai mica asociam viata cu un tren, cand murea cineva de fapt cobora din tren la statia lui, dar se urca(nastea) altcineva. Unde merge acest tren? Spre infinit + 1 statie. Eu nu-mi permit decat 1 statie. Nu a mai urcat nimeni.
M-am trezit la mec, cu un cheese si un cola. Nu mi-e foame, e devreme. Mai am cinci lei. Vreau o ciocolata. Nu inteleg diferenta dintre cola mic si cola mediu. Am plecat..

Ciclul Saptamanilor

Luni

Asa neodihnita m-am trezit. Parca am alergat toata noaptea. In bucatarie ma asteapta vesnica ceasca de cafea, fara zahar, desi ieri parca...era mai dulce. In fine. Mama ma intreaba iar cum am dormit. Pare obosita. O intreb ce face azi, nimic nou, aparent, tot servici, iar eu, tot scoala. Nu mai stiu ce zi e azi, dar stiu ca nu e ziua mea(nu, nici de nastere). Amortita, iau rimelul si creionul si mi le bag in ochi. Nici azi nu mi-a iesit bine masca. M-am dat cu prea multa mascara, o sterg si ma dau cu un rimmel water-proof in caz de stari lacrimogene. Parul, la fel, dreduri naturale, volum, ciufuleala. Perna este frizerita mea nocturna. Aseara m-am spalat pe cap, deci nu-i fac nimic. Am facut o baie cu balonase. Acum un an adoram baile alea...

Mama pleaca, ramanand pe "repeat", spunand iar si iar "sa mananci, sa-ti strangi hainele de pe pat, sa nu intarzii, sa fii cuminte". "Pa mama, {da} la puterea a 4-a". Dar surpriza. Hainele le pun pe mine, mananc 10 tigari, ascult muzica si bag un pieptan in par. Nu-mi sta bine, il scot. Hainele nu intra nici in sifonier, ci fac copii in patul meu. Maieu Junior si Miss Dress deja s-au nascut. Am fost nasa lor, botezul lor a constat in probarea lor de catre mine.

Azi e o zi buna. Nu am intarziat, dar tot ploua. Nu e o zi buna. Arunca, ingroapa, uita si "luni". Maine ma mai trezesc?

Obsesia chestiilor materializate, adica sunetul, grafica, emotiile, continua. Le-am integrat in camera mea cand mi-era intuneric.

Metroul e gol, dar scaunele sunt ocupate de griji. Am primit suveniruri.. E bine, la scoala nu am plans deci poate....

Poate maine nu mai ma dau cu water-proof. Optimism, si visez in negrul noptii pe notele muzicale.

Marti

Azi am o privire in plus. O adaug in partitura si adorm si eu pe cheia fa.

Miercuri

O melodie noua, o inveselire veche.

Joi

Ii multumesc lui Karen, chiar ma intelege. Vorbesc cu ea cantandu-i melodiile cand sunt singura.

Vineri

Fug, ma vad rapita de muzica si oamenii sunt suparati ca nu lupt. De ce sa lupt? Muzica e prietena mea, ma intelege..Si Vinerea a fost, dar si-a incalcat cuvantul azi. Mi-a promis doua ore, mi-a dat un pepsi twist.

Sambata

Meditatii, romane virtuale ale "prietenilor", dezordine

Duminica

Sambata -+ (cearta, curatenie, teme)

Moda

De mult timp stau si observ fiecare om "decorativ" de la metrou. Intr-adevar, nimeni nu zambeste. Ajung la scoala si aerul e poluat de griji cum ar fi "aoleo, nu mai pot, sunt depresiva...daca ma asculta la mate nu stiu nimic" "off, am parul prea scurt" "ai mei nu ma lasa la munte..." etc. Superficialitatea ne-a deschis atat de mult, noi nu ascultam, nu stocham, dar impartasim cu ceilalti totul, inclusiv cel mai stupid gand. Am devenit niste monitoare, suntem dispozitive periferice de iesire, noi doar scoatem date. Imprimante, boxe, casti, fiecare ce alege. Cei mai multi aleg sa fie monitoare, pe ale caror ecrane ruleaza o aplicatie numita "prostie". Toti o vad, calitatea imaginii e foarte buna.




"Smecherii" de cartiere, incultii, oamenii cheli cu chipie de margaritar, mai pe scurt oamenii de show nu investesc in ei, ci in ceea ce este in viata lor, in mediul in care traiesc, in obiecte, vile, conacuri, castele frate, masini, toale, femei, tot ce te face "bazat". Ma mai leg o data de calculatoare: in loc sa imbunatateasca aplicatia "prostie", sa o schimbe in "inteligenta", ei imbunatatesc ecranul, deci claritatatea defectelor.


Urasc prostia, mai ales combinata cu mandria, urasc banii, ma urasc ca-mi place sa am bani sa-mi cumpar viniluri, casti, albume, hartie sa scot poze, etc..Urasc ca imi aduc fericirea aceste maruntisuri, si da, urasc ca ele costa in bani. Urasc ca vad vremea prin ochelari "sentimentali". De ce atunci cand sunt trista afara ploua? Sunt o casca ce traieste moda "muzica la maxim, la boxe, in mertan". Nimeni nu mai sta cu casti in urechi, pai nu, trebuie sa auda si vecinii ce muzica misto asculti. Tot ce am simtit, gandit, totul a devenit un grup de cerneala irosita, o gasca de pixeli negrii, doua turme invizibile. Tot ce urasc e materializat, e in jurul meu. Imi e dor de iubire, de iarba, soare, asfaltul varuit din vara, inghetata cazuta pe trotuar, topita de bucuria si caldura celor mici...


Si intr-un fel...sunt si eu invelita de rutina, invelita cu patura ei uda, rece. Am ales sa fiu impotriva, dar totul s-a rezumat la conflictul meu interior. M-a luat apa, inot, dar ceilalti se agata de mine, de pixelii netului, de orice, sa "uite" de ei insisi. Puteam sa fiu speciala. Nu sunt, sunt o fata standard, devenita realitate, devenita un ciob al oglinzilor patate. Da, sunt o egoista, traiesc in lumea mea, cu muzica in neuroni, cu amintiri de vara difuzate pe un ecran mic al mintii mele, o dansatoare jalnica pe scena prezentului.

Bilet

Metrou, anul 2009. Parfumul rutinei aduce cu cel de fier vechi, textura ploii moderne contine si ea plastic nereciclat, ochii au culoarea reclamelor. Totul cu un singur scop: fericirea. Pentru ei fericirea inseamna putere, puterea inseamna bani, banii inseamna pareri bune de la prosti, parerile inseamna ganduri, gandurile inseamna neuroni activi, neuroni activi inseamna inteligenta. Ceva e gresit. DA. Prostii vad prin invidie si superficialitate. Cei a caror fericire consta in gandurile celorlalti presarate cu invidie sunt alti prosti. Sistemul asta este alimentat exclusiv de prostie, dispret, ignoranta si invidie. Ii compatimesc, ii dispretuiesc, pe unii ii iubesc...Da, traiesc aici, cu ei, cu aceleasi vorbe ca ieri, cu acelasi drum spre "mai incolo". Ce e "mai incolo"? Poate ca e evolutie, un pas inainte. Imi pare rau. Suntem in marsarier...ne nastem in prostie, murim in prostie, ce te face destept? Cultura. Unde e? In carti...Scuza-ma, nu sunt la moda cartile, s-a inventat calculatoru', "helou". Trebuie sa citesti pentru romana un roman cu 700000 de pagini? (maxim 200, fie vorba intre noi) Da pe google, nenica, ia rezumatul, "scaneaza-l" sa vezi daca este titlul corect si gata. Oricum chiulesti la romana, nu?  Am invatat ca este la moda sa detronezi pe cineva destept, muncitor. Tipa aia asculta Vivaldi, hahahah (maxim unul din gasca stie cine e si le-a spus si celorlalti) tipul e mort, fraiero, nici ai mei nu ascultau asa ceva. Tocilaro, ratato, nu esti cool. Noi da.

Nu fii trista, copilo. Mai sunt persoane ca tine, gaseste-le in noi. Mai sunt bilete, le gasesti in pasiune. Sunt scumpe, costa multe ore. Plata nu se face in cash, ci in sentimente.

Castel

 Poate ca toti suntem pierduti. Toti in rutina asta, fermecatoare, de-altfel. O mica problema, in lipsa alteia mai mari, capata proportii colosale, devenind obsesie, devenind un stress...deci unde nu exista stress? (in cine) As vrea sa pot spune acelasi lucru despre mine. Eu nu sunt stresata, ci stresanta:) Obsesia, la mine, a inlocut subiectul cu un altul, lasand ideea principala prafuita, aruncata peste arta. Intr-adevar, intre 4 pereti zace esenta mea, am lasat-o acolo, in camera in care dorm, fumez, ma imbrac, ma exprim. E oglinda interiorului meu, mai pe scurt..Am posterele mele, vopseaua mea pe pereti, creatiile mele, desene, planse, hartii, compuneri, tot. Ah, si parfumul lui

 Macar hai sa recunoastem ca majoritatea suntem egoisti, nu ne gandim decat la ce sa facem sa ne fie mai bine noua insine. Fericirea noastra nu e inmultita de fericirea mamei tale, sau a copilului sau a colegului tau. Nu. Daca iei 10 te bucuri. Daca colegul dupa care ai copiat ia 9 te bucuri. Ce prostie...