Cioburi

Parfumul de ninsoare s-a topit peste oras. Fumul ramane in rutina desirata a tuturor. Fals nu e nimeni, toti au devenit ceea ce pretind, probabil s-au implinit mii de vise si sperante. Dar gandurile rele ii posed, eu imi ascult propiul parfum imi respir muzica si-mi izolez mintea de tot ce dauneaza. Ochii mei vad realitatea muta, la fel de cruda ca cea retrospectiva si sonorizata. chiar acolo, in metalul elasticitatii metroului sunt presarate mii de clipe...distruse macinate. au fost clipe difuzate in inima fiecaruia.

As putea spune multe despre lume..cum ar fi esenta lor pudrata cu superficialitatea ranita de personaliate. Murim si ne inghesuim toti in aceeasi camera traind ultimele minute de superficialitate. Superb nu este omul ci infatisarea lui, incredibil nu e nimeni ci doar ipocrit si fugitiv cu mirosul de metrou impregnat in haine. Dulce poate fi oricine, dar mai ales smecher si de gasca. Nu e nimic. Te simti pacalit si tradat de toti? Du-te acasa cu muzica in urechi, la scoala ai o singura misiune: minte minte minte

Poate ai murit. Poate am murit eu. Ar fii romantic daca as zice ca am murit in acelasi timp amandoi? Poate doar adevar. Ai fugit cum au facut si vara si toamna tinandu-se de mana. Pe mine m-ai lasat desenand frunze. M-ai uitat...varo