Primavara imi face cu mana prin geam si pe cer vad un avion care merge spre insulele de vis, departe de noi. As vrea si eu acolo, dar ai mei nu m-ar lasa sa plec singura...si ma bucur. Fac si eu cu mana spre rai, zambind cu o lacrima in ochi. Lacrima cade pe rochita, dar zambetul se contureaza si mai mult. Nu moare..
As vrea sa le multumesc mai multor perechi de ochi.
As vrea sa le multumesc ochilor verzi care m-au privit prima oara cu dragoste, la cateva minute dupa ce am ajuns pe lume. Ai mamei.
Echilibrul si blandetea, culoarea cabanutelor de la munte, atatea amintiri din copilarie, toate in ochii celui pe care il voi iubi mereu. Ai tatalui.
Ochilor pe care nu am sa-i uit niciodata, cu sclipiri de dinamism, albul intelepciunii. Ai lui mamaia.
As vrea sa vad viitorul in ochii plini cu flori albastre. Culoarea inconjurata de gene de copil te socheaza chiar de-acum. Ai verisoarei mele, Daria.
In fiecare zi astept ochii ce contin cafeaua dintre amice, pe care ii vad de zece ani si ii iubesc. Ai Nicoletei.
La o cafea merge si o tigara, nu? In adancul fumului, o pata ciocolatie rade in privirea pe care o iubesc. A Anei.
Ochilor sinceri, cu nuante schimbatoare, lacrimi aramii si fire verzi de iarba, pe care ii inteleg si care ma inteleg. Ai lui Nillu.
Am inaltat un zmeu pentru oglindirea marii in ochii lui. Cand soarele imi cauta parul, albastrul ochilor sai mi se topea pe gene. Ai lui Cristian.
Le multumesc ochilor care m-au invelit si cand ploua, in culori de vara, in topogane de apa, cu aceleasi ganduri frumoase. Ai lui Bogdan.
Le multumesc celor care m-au privit fara ganduri rele si fara prejudecati. Le multumesc celor care m-au vazut si nu au regretat. Le multumesc tuturor genelor care m-au facut fericita in momente triste, dar si celor ce m-au adus la realitate cand eu fugeam prin vise absurde.Cu drag,
ochii Andrei.
