Vestea s-a raspandit cu raspunsuri neincrezatoare in inacceptabilul adevar, cu mainile la cap, lasandu-i socati pe toti. Ingenunchiati, injunghiati, tradati de propia viata.
Am derulat ceea ce vazusem atunci, un zambet cald in sufletul lui. Mi s-a spus ca nu mai e, dar amintirea nega. Am inteles acum ca vrem sa fim siguri de propia persoana si sa ne indoim de intamplarile nevazute. Am inteles acum ca trebuie sa ai incredere in bunatate si prietenie. Ne alina, ne duce langa cel care doarme etern. Si ce inseamna etern? Viata ta...
Dupa ce realizezi ce ai pierdut incepi sa ii multumesti prin fapte marunte dedicate lui. Te imbratiseaza in repetate randuri genele razand, sperantele senine si copilaria. Ai avut onoarea sa fi unul dintre cei care au primit momente frumoase..
Nu fugiti in lacrimi speriate, incercati sa zburati si aceptati ploaia de vara
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu