M-am intalnit cu prietenele sa facem poze. La universitate era o expozitie. M-am apropiat putin. Am regretat si m-am bucurat si...ah.
Au fost doua suflari de flaut. Apoi sunetele cosmice si vocea lui Chirila, care anunta plecarea trenului spre Mangalia. Si am uitat de mine..
Poate fi vara, a fost si va mai fi. Vreau soare, si gust amar, sa merg pe stanca si sa ma prinzi, si nu nici eu nu te mai pot uita, nu e negociabil
Noaptea insetata sa trag din tigara si povestea a mers mai departe sarutandu-ne in ureche si vara ne-a fost pereche.
S-a auzit din ce in ce mai incet, iar apoi trenul pleca unde noi nu vom fi. O lacrima intre amice..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu