Familia Vesela

M-am indragostit de Rutina, cel care a devenit un adolescent la fel de indiferent ca mine. Ieri era un baietel julit ce invata sa mearga pe bicicleta. Nici lui nu-i pasa de lume...
Intr-o zi am avut o fetita cu el. Ne indragostisem. Am numit-o Adventura.
El ma iubeste si incearca sa-mi arate ca el nu este viata mea. Mult timp am fost geloasa pe Scoala, caci se intelegea prea bine cu Rutina al meu.
Cel mai mult am plans cand Adventura i-a spus Scolii "mama". Cateodata, cand scorpia asta vrea sa ne vedem, o ignor sau ii spun ca vin si o las sa ma astepte vreo doua ore.. Rutina s-a suparat cand am facut asa, mi-a spus ca nu sunt Adventura, sa nu stiu ce fac. Sunt copilaroasa. Nu-mi pasa.
El era special cand era adolescent, acum parca e un bunic matematician...Intr-o zi mi-am luat fiica si Scoala ne-a dus la o intersectie, si am mers mai departe.
Am ramas prietena cu Scoala, pe Rutina nu-l mai vad.
Din pacate amica mea e influentata de el, dar eu cu Adventura o readucem in nori. Acolo ne intalnim noi, fetele, mai ales vineri seara.

Sinceritate...luata de moarte

Luata de ape. Mereu in parfum de soare improscat pe geamuri, apoi dintr-o data in bezna urbana, dar cu aceeasi briza mincinoasa. Oameni fara benzina, copaci travestiti, totul poarta o masca..si daca cineva mi-a spus ca aparenta inseala, ce fac daca nu inseala...si daca esenta e sincera?
Poate nu ar trebui sa mai gandesc in lumina farului, ci a soarelui, in lumina adevarata a zilei nerostite.
Nerostita de inima mea, care nu mai ia in calcul decat zilele importante, ce contin zambete...si ele artificiale..
Nu-mi plac nici ele. Ce-mi place? Ceva ce caut, dar nu ma gasesc, ceva fara un strat de pudra in descompunere, fara improvizatii. Adevarul.
Sunt privita intr-un mod ciudat de ei, de copacii umani ambulanti. Cu scoarta plina de termite in loc de inima. Un paradis al parazitilor, un club al mortilor, o lumina stinsa de noi, noi insine.
Cu sinceritate, Andra.

Dulce

Ieri s-a terminat parfumul...m-am bucurat.
Am ajuns intr-un capitol nou si mai bun ca cel anterior...ma bucur.
Am uitat tot ce m-a ranit...sau m-a entuziasmat. Regret


Acum totul s-a asternut ca neaua pe existenta mea. Incet, dar sigur, cu fulgii reci si dulci...si soarele zambeste cald, dar nu mi-i topeste. Nu acum. Poate nici maine.


Am privit o mana, si am atins-o usor. M-au privit niste ochi, si le-am sarutat genele. Genele m-au luat de mana si am plecat.

Succes

De azi mi-am promis sa fac ceva. Sa nu ma mai uit in urma, la momentele de fericire si de tristete. Panza lor m-au tinut prea mult deasupra realitatii. De azi amnezie...