Luata de ape. Mereu in parfum de soare improscat pe geamuri, apoi dintr-o data in bezna urbana, dar cu aceeasi briza mincinoasa. Oameni fara benzina, copaci travestiti, totul poarta o masca..si daca cineva mi-a spus ca aparenta inseala, ce fac daca nu inseala...si daca esenta e sincera?
Poate nu ar trebui sa mai gandesc in lumina farului, ci a soarelui, in lumina adevarata a zilei nerostite.
Nerostita de inima mea, care nu mai ia in calcul decat zilele importante, ce contin zambete...si ele artificiale..
Nu-mi plac nici ele. Ce-mi place? Ceva ce caut, dar nu ma gasesc, ceva fara un strat de pudra in descompunere, fara improvizatii. Adevarul.
Sunt privita intr-un mod ciudat de ei, de copacii umani ambulanti. Cu scoarta plina de termite in loc de inima. Un paradis al parazitilor, un club al mortilor, o lumina stinsa de noi, noi insine.
Cu sinceritate, Andra.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu