Urban

Sunt la metrou. Oamenii au expirat. Au venit altii, in schimb. Astept un metrou fara niciun loc liber, pe peron cu inca 9 suflete. Fiecare suflet cu o singura poveste, un singur film in 2 parti, cu intamplari dramatice, cu scene de comedie..Nimic iesit din comun, nu?
Nu vine. Nu vine metroul, dar ma bucur, mai stau si mai scriu...nu ma grabesc, caci am muzica in urechi si ceasul in afacerile mele. Nu aud nimic pozitiv si nimic negativ. Poate e mai bine asa.
A venit. Am gasit si locuri libere. E acelasi metrou vechi, tunat de idealisti si de falsi.
Acum astept sa ajung la "intersectia de vieti" , unde cu totii schimbam ceva. Eu schimb metroul. Mirosul lui in rutina este aura actuala a umanitatii. Nu mai traim toti intr-o bula, acum suntem in balonase diferite, toti intr-o cada unde apa calda e plina de rugina.
Inca doua statii, au mai urcat doi oameni, Si tot asa pana la destinatie unde coboara toti. Eu mai devreme...Cand eram mai mica asociam viata cu un tren, cand murea cineva de fapt cobora din tren la statia lui, dar se urca(nastea) altcineva. Unde merge acest tren? Spre infinit + 1 statie. Eu nu-mi permit decat 1 statie. Nu a mai urcat nimeni.
M-am trezit la mec, cu un cheese si un cola. Nu mi-e foame, e devreme. Mai am cinci lei. Vreau o ciocolata. Nu inteleg diferenta dintre cola mic si cola mediu. Am plecat..