Te iubesc, omule. Esti o fiinta care lupta, ca un gandac intr-o cutie de chibrituri. Te urasc, omule, nu vrei sa-i ajuti si pe ceilalti. Incerci sa iti aerisesti constiinta murdara prin indeplinirea rutinei. Simpaticule, crezi in forte ceresti, in stele si zei, iei ziarul doar pentru a citi horoscopul si ai impresia ca esti o marioneta a destinului. Vezi in jurul tau jeg, mult jeg si iti permiti si tu sa arunci pe jos o hartie. Si maine. Cersetorii raman la locul lor, nebagati in seama decat de turisti. Timpul trece si tu vrei sa ai un viitor, sa te distrezi in prezent si sa ai bani si acum si peste 10 ani. Nu vrei sa faci prea multe, valul l-ai simtit de cand te-ai nascut, si cum spuneam, destinul te face sa dansezi, sa zbori, sa plangi...incet. Prezentul devine absent in catalogul vietii. Dar nu azi.
Ce te face special? De unde stii ce e dupa moarte? Daca nu ii pasa nimanui ca tu mori? Te mai trezesti si maine pentru cei ce-ti cer tigari? Viata ta esti tu, dar pentru altii viata lor nu esti tu, ci ei. Cum ai ajuns aici si ce trebuie sa faci, cum dai de fericire si cum iti amintesti de drumul catre ea...in ce poti crede si care sunt valorile ce trebuiesc atinse de fiecare mana, de ce traiesti?
Te-ai nascut. Traiesti. Vei muri.
Hai sa lasam ceva in urma.
Du-te acasa si deschide frigiderul ca in fiecare zi. Nu mai e nici sunca. Cumpara, asta faci in fiecare saptamana. Mananca cu privirea la fel de goala, uitandu-te in dimineata rece la peretii gri. Traieste intens gustul orasului. Nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu