Ai toate sansele. Poti si tu zbura, dar aripile sunt la persoana iubita. Nu vrea sa ti le dea, asa ca plangi. Din lacrimi vin alte fire citrice, dulci, acre si patate de primavara. Verdele tasneste ca sangele turbat, luna isi creeaza stele, urland. Timpul devine negru, difuzat in cifre prostituate, pe care le gasesti oriunde oricand...pentru tine. Platesti, incercand sa uiti de dorintele tale. In rate, vin frunze, toate manjite de lumina solara.
Ai gasit rugina la capatul tunelului, ai ajuns prea tarziu, nu e nisip, e asfalt. Nu e un zambet, e dezamagire. Nu e munca, e prostia ta. Ce faci? Intoarce-te, ti-e frica sa mergi inainte. Incurajarea a fost una ironica, care ti-a zgariat aspiratia. Pielea a devenit si mai blestemata, parul s-a scurs razand in peria rosie.
In oglinda vezi un rid, facut ghemotoc pe fata ta. In bataie de joc zambesti si te duci unde trebuie sa fii. Dar nu unde vrei.
The end.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu