Moartea nu ti-l ia decat fizic...suferi impreuna cu ceilalti cand vezi ce scurta e viata, si mai ales regreti ca nu ai petrecut mai mult timp cu el inainte sa zboare in singurul loc in care nu-l mai poti urma..
Raman amintirile pe care le difuzezi pe fundalul unei melodii triste, sau fericite. Tot plangi. Cu totii plangem, apreciem ce ni s-a lasat, radem in epilogul vietii sale..si orice ar fii, nu-l uitam. Vezi pe cer un avion din care sunt aruncati fluturasi cu zambetul lui, pentru toti cei care il vad. Nu-i niciun mister, te-ai ratacit in cer..si stim ca ne va invata si pe noi sa zburam..
Nu avem voie sa ne fie dor de cei pe care ii putem vedea oricand, de cei in viata..
Lupta pentru fericirea ta si a prietenilor tai, spune-le ce simti, iarta si cere-ti iertare. Meritati amandoi..
Nu uita ca fiecare moment frumos se scurge repede, asa ca gusta-l cu lacomie, cu lacrimi de bucurie, "traieste clipa!" cum spune Miron..
Imbratiseaza cu drag incercarile de impacare, cauta cu speranta mana pe care ai crezut ca ai pierdut-o..poate nu totul e efemer. Prietenia, dragostea, fericirea fac parte din fantana arteziana. Iar apa e speranta...
Te iubesc
Te iau in brate
E adevarat
Si eu traiesc
that's like shocking.
RăspundețiȘtergere