Amintiri

Cred ca...nu ma mai cred. Cred ca tot ce stiam s-a schimbat peste noapte, iar tot ce simt e o iluzie. Perceptiile au devenit ore de scoala, gesturile de tandrete au devenit mancarea de care am nevoie, iar noaptea...locul meu de joaca..incerc sa redevin fiinta profunda, care exagereaza in sentimente. Pot?
Aseara am reusit sa dau o definitie dragostei.
Dar e oribila. Nu am ajuns la concluzia ca e un mister, ca e cel mai frumos sentiment uman, ci:
A iubi inseamna, de fapt, a te iubi pe tine insuti. Avand nevoie de persoana de langa tine, tot ceea ce daruiesti, toate gesturile pe care le faci, reprezinta metoda prin care il pastrezi pe celalalt langa tine. Este un fel de plata pentru iubirea sa. In momentul in care nu mai ai nevoie de el/ea, nu-l/n-o mai iubesti. Atat timp cat exista instinctul de conservare, va exista mereu dragostea. E dureros.
Dar mana lui pe obrazul tau, lacrima ta pe gatul lui, cele mai sperate revederi, felul cum te ia in brate sa te apere de frig, joaca de-a animalutele, cearta si impacarea dureroasa care te alina, sunt o minciuna? Cred...ca nu ai cum sa fii iubit si sa iubesti fara sa fii si fericit.
Sa nu uitam ca fericirea e o perceptie a mintii. Gasesti fericire in orice, daca vrei. La fel, si tristete..
Toate la un loc inseamna viata, viata ce poate fi un vis, daca baza ei este o iluzie, dar seamana cu realitatea.
Copiii pun cele mai profunde intrebari. La 4 ani iti moare papagalul si-ti intrebi parintii ce inseamna moartea, unde s-a dus, de ce...intrebi cum se fac copiii, de ce traiesti, intrebi de ce sunt si oameni rai, intrebi de ce nu-l vezi pe Dumnezeu si de unde stii ca e sus, intrebi ce e dragostea si ce e ura.
Ajungi batran si iti dai seama ca nimeni nu ti-a raspuns vreodata la intrebarile din copilarie. Te duci la nepot, gandindu-te sa-i dai ce tu nu ai avut in copilarie...raspunsuri. Dar esti dezamagit...Iti pui ochelarii la ochi, te ridici din fotoliu, mergi la nepot, dar el e prea ocupat sa se joace pe calculator, sa impuste inamicii de pe front. Nici nu te aude cand il strigi.
Vorbesti maine cu el. Te lungesti usor pe pat, cu dureri de spate, simti ca esti o piatra ce a trait prea mult. Si adormi...  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu