Duminica

M-am intalnit cu prietenele sa facem poze. La universitate era o expozitie. M-am apropiat putin. Am regretat si m-am bucurat si...ah.

Au fost doua suflari de flaut. Apoi sunetele cosmice si vocea lui Chirila, care anunta plecarea trenului spre Mangalia. Si am uitat de mine..

Poate fi vara, a fost si va mai fi. Vreau soare, si gust amar, sa merg pe stanca si sa ma prinzi, si nu nici eu nu te mai pot uita, nu e negociabil

Noaptea insetata sa trag din tigara si povestea a mers mai departe sarutandu-ne in ureche si vara ne-a fost pereche.

S-a auzit din ce in ce mai incet, iar apoi trenul pleca unde noi nu vom fi. O lacrima intre amice..

Distractia e in toi

Si o simtiti doar voi. Mi-e dor rau de serile incarcate cu stiri ce rulau pe micul ecran. Stiri ce contineau, nu politica, nu crime, ci noutati din cultura. Concerte, dezbateri, cercuri de lectura, actiuni eco, orice...Vedeam pe un fundal negru, scris cu rosu, tot ce se intampla. Fericita, cu o cana calda de lapte intre maini, priveam, ascultam, visam...mai pe scurt. Traiam.

Familia Vesela

M-am indragostit de Rutina, cel care a devenit un adolescent la fel de indiferent ca mine. Ieri era un baietel julit ce invata sa mearga pe bicicleta. Nici lui nu-i pasa de lume...
Intr-o zi am avut o fetita cu el. Ne indragostisem. Am numit-o Adventura.
El ma iubeste si incearca sa-mi arate ca el nu este viata mea. Mult timp am fost geloasa pe Scoala, caci se intelegea prea bine cu Rutina al meu.
Cel mai mult am plans cand Adventura i-a spus Scolii "mama". Cateodata, cand scorpia asta vrea sa ne vedem, o ignor sau ii spun ca vin si o las sa ma astepte vreo doua ore.. Rutina s-a suparat cand am facut asa, mi-a spus ca nu sunt Adventura, sa nu stiu ce fac. Sunt copilaroasa. Nu-mi pasa.
El era special cand era adolescent, acum parca e un bunic matematician...Intr-o zi mi-am luat fiica si Scoala ne-a dus la o intersectie, si am mers mai departe.
Am ramas prietena cu Scoala, pe Rutina nu-l mai vad.
Din pacate amica mea e influentata de el, dar eu cu Adventura o readucem in nori. Acolo ne intalnim noi, fetele, mai ales vineri seara.

Sinceritate...luata de moarte

Luata de ape. Mereu in parfum de soare improscat pe geamuri, apoi dintr-o data in bezna urbana, dar cu aceeasi briza mincinoasa. Oameni fara benzina, copaci travestiti, totul poarta o masca..si daca cineva mi-a spus ca aparenta inseala, ce fac daca nu inseala...si daca esenta e sincera?
Poate nu ar trebui sa mai gandesc in lumina farului, ci a soarelui, in lumina adevarata a zilei nerostite.
Nerostita de inima mea, care nu mai ia in calcul decat zilele importante, ce contin zambete...si ele artificiale..
Nu-mi plac nici ele. Ce-mi place? Ceva ce caut, dar nu ma gasesc, ceva fara un strat de pudra in descompunere, fara improvizatii. Adevarul.
Sunt privita intr-un mod ciudat de ei, de copacii umani ambulanti. Cu scoarta plina de termite in loc de inima. Un paradis al parazitilor, un club al mortilor, o lumina stinsa de noi, noi insine.
Cu sinceritate, Andra.