Tu

Acum iar scriu...cel putin azi. Muzica nu e la maxim, chiar daca nu e neplacuta.

Restul au fugit in alte colturi, alte atitudini. Din fericire, te am pe tine.

Nu cred ca e periculos. Am ramas pe aceeasi nota muzicala, am tras cu dintii sa nu ma pierd, sa nu ma intorc la 360 de grade, sa ma pastrez, poate pentru tine. Si asta acum aflu...

Imi plac ochelarii tai de soare. Imi placi. Esti rece, patrunzator si ma rasplatesti cu caldura. Nu vrei sa te incurci, dar inauntrul tau totul e incurcat. Poate nu stii ce sa faci cu mine, nici ce sa astepti de la mine. Sincer, nici eu nu stiu.

Esti tot ce nu e rutina. Si ma salvezi. Vom afla raspunsul, dar nu acum. Acum e perfect, iar perfectiunea e imperfectiunea cu defecte care se asorteaza cu noi. Si cu chitara ta.

Nu cred ca scriu de plictiseala. Scriu din placere. Esti visul pe care nu l-am visat decat in copilarie. Mutumesc.

Radiografia ta: Frunza

Frunza era simpla, atat de simpla...si fericita. A vrut sa faca o fapta buna, sa primeasca insecte mici care sa-si duca viata mai departe datorita ei. A vrut sa nu mai fie simpla, a vrut sa invete ce inseamna iubirea, a vrut sa fie..mai fericita. Se pare ca a gresit...la fel ca mine, si probabil, ca tine. Am invatat toti trei ceva, nu? Si toti trei avem aceste gauri...

Prietenului care nu mi-a salvat viata

Nicio raza nu ma mai poate minti. Niciun zambet juvenil, nico privire vesela. Dar ma mai las mintita de ultimul meu parfum. Oamenii nu s-au schimbat, se lasa in continuare evaporati in nori rutinei, nu radem, nu plangem, nu traim. Robotii incep sa-ti inlocuiasca familia, prieteni...incerci sa inoti in masa de vieti, sa furi o gura noua de aer, dar cand ajuni la suprafata, mereu ceilalti se agata de tine disperati, te trag in jos, te omoara...
Ti-au rapit sansa de a mai visa, de a mai spera, in general.
Atunci iti dai seama ce usor e sa cazi, ce usor nu-ti mai doresti sa mai simti nimic, ce usor pleci de langa ceea ce conteaza cel mai mult. Si nu mai vrei sa revezi nici locurile dragi tie, nu mai vrei decat sa mananci si sa dormi, sa te plafonezi, sa devii un animal, simplu, fara ratiune, doar cu instincte.
Te prefaci, dar tot mai gandesti, tot mai ai putina speranta. Realizezi ceea ce vrei sa faci, reaizezi ca "tu" a devenit omul cu care esti nevoit sa te confrunti zilnic, pe care il vezi in oglinda, fratele pe care nu ti l-ai dorit niciodata.

Amintiri

Cred ca...nu ma mai cred. Cred ca tot ce stiam s-a schimbat peste noapte, iar tot ce simt e o iluzie. Perceptiile au devenit ore de scoala, gesturile de tandrete au devenit mancarea de care am nevoie, iar noaptea...locul meu de joaca..incerc sa redevin fiinta profunda, care exagereaza in sentimente. Pot?

Aseara am reusit sa dau o definitie dragostei.

Dar e oribila. Nu am ajuns la concluzia ca e un mister, ca e cel mai frumos sentiment uman, ci:

A iubi inseamna, de fapt, a te iubi pe tine insuti. Avand nevoie de persoana de langa tine, tot ceea ce daruiesti, toate gesturile pe care le faci, reprezinta metoda prin care il pastrezi pe celalalt langa tine. Este un fel de plata pentru iubirea sa. In momentul in care nu mai ai nevoie de el/ea, nu-l/n-o mai iubesti. Atat timp cat exista instinctul de conservare, va exista mereu dragostea. E dureros.

Dar mana lui pe obrazul tau, lacrima ta pe gatul lui, cele mai sperate revederi, felul cum te ia in brate sa te apere de frig, joaca de-a animalutele, cearta si impacarea dureroasa care te alina, sunt o minciuna? Cred...ca nu ai cum sa fii iubit si sa iubesti fara sa fii si fericit.

Sa nu uitam ca fericirea e o perceptie a mintii. Gasesti fericire in orice, daca vrei. La fel, si tristete..

Toate la un loc inseamna viata, viata ce poate fi un vis, daca baza ei este o iluzie, dar seamana cu realitatea.

Copiii pun cele mai profunde intrebari. La 4 ani iti moare papagalul si-ti intrebi parintii ce inseamna moartea, unde s-a dus, de ce...intrebi cum se fac copiii, de ce traiesti, intrebi de ce sunt si oameni rai, intrebi de ce nu-l vezi pe Dumnezeu si de unde stii ca e sus, intrebi ce e dragostea si ce e ura.

Ajungi batran si iti dai seama ca nimeni nu ti-a raspuns vreodata la intrebarile din copilarie. Te duci la nepot, gandindu-te sa-i dai ce tu nu ai avut in copilarie...raspunsuri. Dar esti dezamagit...Iti pui ochelarii la ochi, te ridici din fotoliu, mergi la nepot, dar el e prea ocupat sa se joace pe calculator, sa impuste inamicii de pe front. Nici nu te aude cand il strigi.

Vorbesti maine cu el. Te lungesti usor pe pat, cu dureri de spate, simti ca esti o piatra ce a trait prea mult. Si adormi...  

Palmier Inghetat

Exact asta simt. Intr-o casa ce nu e a mea, cu oameni ce nu sunt ai mei, cu vise ce au fost ale mele...Acum cateva luni asta as fi vrut. Din pacate, acum nu e prea tarziu, sau din fericire. Explodez.
Simt briza ce nu ar trebui sa imi apartina, si ma indoiesc ca vrea sa o imparta cu mine. Si vrea. Si nu stiu.
Nu stiu cum sa fac ceea ce n-am facut niciodata.
Nu stiu cum sa ii arat ce vreau sa fac.
Nu stiu ce vreau sa fac.
Si totusi stiu.
Vara curge, in culori jamaicane pentru o noapte. O noapte ce nu ne apartine noua, ci a celorlalti.
Ne luptam cu ei...castigam?

Iubirea gresita

Prietenele mele sufera din cauza dragostei. Eu nu. De ce?

Nu stiu.

Poate e norocul sau cantitatea mandriei din fiecare fata. Si din fiecare baiat.

Niciodata sa nu amani o intepatura cand el te jigneste, nu te gandi ca maine nu va mai fi asa, prefa-te ca asa va fi mereu daca nu-i spui. Si de obicei asta se intampla, tipul incepe sa se poarte cu tine urat, si sa devii proasta lui. Ai grija de tine, esti o fata independenta care poate avea orice prieten vrea. Modul in care il obtii e cel mai greu, dar de multe ori il obtii daca il ignori, ca a doua zi sa-i zambesti, si tot asa.

Vorbeam despre altceva. Si ca baiat, trebuie sa o respecti si sa o complimentezi de fiecare data cand merita. Daca se tunde oribil si isi da seama, consoleaz-o...se va simti mult mai bine.

O data ce respecti, esti respectat si "omul cum isi asterne doarme". Depinde de amandoi cum merge relatia. Intotdeauna sa ai demnitate in primele 2-3 luni, sa nu faci compromisuri si sa nu incerci niciodata sa pari mai mult decat esti. Cineva trebuie sa te iubeasca si pentru partile rele, nu?

Cred ca cel mai tare doare iubirea neimpartasita. In momentul in care iti dai seama ca el/ea nu te place, incearca sa te autocunosti mai bine si sa iti ocupi timpul cu activitati noi, schimba ceva in viata ta, preferabil sursa tristetii...Iesi cat de mult poti cu prietenii. nu te izola. Orice ai face, nu te izola. Fugi pe ploaie, caldura, frig, uragan afara si fa-ti cunostiinte noi. Poate undeva afara gasesti persoana din care iubirea neimpartasita a rupt doar o calitate. Si afara le gasesti pe toate intr-un singur om..Trebuie sa ai rabdare

Nu e numai vina baietilor, cum nu e nici numai vina fetelor. Fiecare are o parte din vina, si trebuie sa ai grija sa nu fii ranit/a...La inceput, iubeste in taina, ca sa nu ti se fure iubirea. Daca primesti, daruieste-o. O poti da numai celor care merita. Sa nu uiti cine ai fost inainte. Sa nu uiti de tine, de prietenii tai. Sa nu uiti ca exista si altii/altele ca el/ea. Sau aproape. 

Crystal Castles

Gaseste fericirea. Fericirea e dragoste. Dragostea e o ciocolata. Prea multa ciocolata inseamna diabet. O patratica de ciocolata pe zi inseamna echilibru. Echilibrul e viata. Viata are fericirea in ea. Pasarea Phoenix poate si ea sa oboseasca sa se tot renasca. Si se stinge zgribulita, daca nu o iei in brate.. 

Un Prieten Ratacit

 In ultimele zile am realizat ce inseamna sa pierzi un prieten.


Moartea nu ti-l ia decat fizic...suferi impreuna cu ceilalti cand vezi ce scurta e viata, si mai ales regreti ca nu ai petrecut mai mult timp cu el inainte sa zboare in singurul loc in care nu-l mai poti urma..

Raman amintirile pe care le difuzezi pe fundalul unei melodii triste, sau fericite. Tot plangi. Cu totii plangem, apreciem ce ni s-a lasat, radem in epilogul vietii sale..si orice ar fii, nu-l uitam. Vezi pe cer un avion din care sunt aruncati fluturasi cu zambetul lui, pentru toti cei care il vad. Nu-i niciun mister, te-ai ratacit in cer..si stim ca ne va invata si pe noi sa zburam..

Nu avem voie sa ne fie dor de cei pe care ii putem vedea oricand, de cei in viata..

Cand te certi cu un prieten, gandeste-te ca a doua zi ar putea sa moara..ca despartirea a fost una rece si mandra, si ca nu ai sa-l mai vezi niciodata. Doare oribil de tare..


Lupta pentru fericirea ta si a prietenilor tai, spune-le ce simti, iarta si cere-ti iertare. Meritati amandoi..
Nu uita ca fiecare moment frumos se scurge repede, asa ca gusta-l cu lacomie, cu lacrimi de bucurie, "traieste clipa!" cum spune Miron.. 


Imbratiseaza cu drag incercarile de impacare, cauta cu speranta mana pe care ai crezut ca ai pierdut-o..poate nu totul e efemer. Prietenia, dragostea, fericirea fac parte din fantana arteziana. Iar apa e speranta...

Te iubesc

Te iau in brate

E adevarat

Si eu traiesc 

Pentru suparare

Te intrebi de ce ai citi asta acum. Ai un motiv. Gaseste-l aici:

fii tu insuti. fii fericit, nu numai pentru tine, ci si pentru noi.

Esti la o intersectie si nu stii ce sa faci..ai dezamagit pe cineva. Ai fost tradat. Ai ucis niste vise. Esti indiferent la tot ce auzi. Ti-e frica. Speri degeaba. Suferi.

Regulat voi posta cate un capitol scurt din viata. De la nastere pana la moarte.

Pentru tine, omule

Te iubesc, omule. Esti o fiinta care lupta, ca un gandac intr-o cutie de chibrituri. Te urasc, omule, nu vrei sa-i ajuti si pe ceilalti. Incerci sa iti aerisesti constiinta murdara prin indeplinirea rutinei. Simpaticule, crezi in forte ceresti, in stele si zei, iei ziarul doar pentru a citi horoscopul si ai impresia ca esti o marioneta a destinului. Vezi in jurul tau jeg, mult jeg si iti permiti si tu sa arunci pe jos o hartie. Si maine. Cersetorii raman la locul lor, nebagati in seama decat de turisti. Timpul trece si tu vrei sa ai un viitor, sa te distrezi in prezent si sa ai bani si acum si peste 10 ani. Nu vrei sa faci prea multe, valul l-ai simtit de cand te-ai nascut, si cum spuneam, destinul te face sa dansezi, sa zbori, sa plangi...incet. Prezentul devine absent in catalogul vietii. Dar nu azi.

Ce te face special? De unde stii ce e dupa moarte? Daca nu ii pasa nimanui ca tu mori? Te mai trezesti si maine pentru cei ce-ti cer tigari? Viata ta esti tu, dar pentru altii viata lor nu esti tu, ci ei. Cum ai ajuns aici si ce trebuie sa faci, cum dai de fericire si cum iti amintesti de drumul catre ea...in ce poti crede si care sunt valorile ce trebuiesc atinse de fiecare mana, de ce traiesti?

Te-ai nascut. Traiesti. Vei muri.

Hai sa lasam ceva in urma.

Du-te acasa si deschide frigiderul ca in fiecare zi. Nu mai e nici sunca. Cumpara, asta faci in fiecare saptamana. Mananca cu privirea la fel de goala, uitandu-te in dimineata rece la peretii gri. Traieste intens gustul orasului. Nu.

Indulcitor

Am ajuns o diabetica, metaforic vorbind. Nu mai pot trai fara el, fara zaharul din buzele sale, fara mana sa pe talia mea, fara privirea care m-a calmat, m-a innebunit, m-a sarutat exact cand trebuia. Mut. Cu drag, fiecare repros a curs in iarba. Deja luasem o barca. Acasa am doctorii care nu ma lasa sa consum zahar. Am gasit un indulcitor, care are gustul dulce, dar amarui, tot alb, dar pastila...un pui de iepure care nu exista..inca. Poate maine voi lua in brate acasa o rozatoare cu ochi de margele, cu blanita pufoasa. Il va chema Shmoo si va fi mic si fericit, dar in acelasi timp o victima a omului din mine. Folosit de cea care vrea mai mult, de excesul de perfectiune, de invariabilitatea culorilor, de pasiunea nebuniei, instabilitatea scursa pe un cearsaf cu multe fobii. Dinamismul ar fi fost o chitara, dragostea doua lalele rosii, si eu o pata. O pata cu pete, pete cu admiratori, admiratori cu pete. Insusi detergentul devine fascinat de pete, patandu-se cu mare satisfactie, cu bratele deschise de lume. Exista binele. Raul este pata pe fundal, dar un nimic acoperit de alte pete. Secretul e in dungi, visul in alb-negru, adoratia sub pleoape. Noapte buna.

Revolutia Numerelor Imaginare

Ai toate sansele. Poti si tu zbura, dar aripile sunt la persoana iubita. Nu vrea sa ti le dea, asa ca plangi. Din lacrimi vin alte fire citrice, dulci, acre si patate de primavara. Verdele tasneste ca sangele turbat, luna isi creeaza stele, urland. Timpul devine negru, difuzat in cifre prostituate, pe care le gasesti oriunde oricand...pentru tine. Platesti, incercand sa uiti de dorintele tale. In rate, vin frunze, toate manjite de lumina solara.
Ai gasit rugina la capatul tunelului, ai ajuns prea tarziu, nu e nisip, e asfalt. Nu e un zambet, e dezamagire. Nu e munca, e prostia ta. Ce faci? Intoarce-te, ti-e frica sa mergi inainte. Incurajarea a fost una ironica, care ti-a zgariat aspiratia. Pielea a devenit si mai blestemata, parul s-a scurs razand in peria rosie.
In oglinda vezi un rid, facut ghemotoc pe fata ta. In bataie de joc zambesti si te duci unde trebuie sa fii. Dar nu unde vrei.
The end.

Nisipul rade

Am Fost La Mare
Am uitat sa ma intorc...am uitat sa nu ma mai joc
Am uitat sa-mi opresc muzica din casti la scoala. Am uitat ca nu e vara si ca melodiile lui Tudor ma alina. Dar nu am uitat sa respir ceea ce simt. Niciodata nu uit. "Cantec de gasit" mi-a incetosat vederea oarecum, insa a fost ca o tableta dulce de lecitina luata pe neasteptate. Asa dulce..

Dansam.

Am gasit ceea ce cautam iarna..
Primavara imi face cu mana prin geam si pe cer vad un avion care merge spre insulele de vis, departe de noi. As vrea si eu acolo, dar ai mei nu m-ar lasa sa plec singura...si ma bucur. Fac si eu cu mana spre rai, zambind cu o lacrima in ochi. Lacrima cade pe rochita, dar zambetul se contureaza si mai mult. Nu moare..
As vrea sa le multumesc mai multor perechi de ochi.

As vrea sa le multumesc ochilor verzi care m-au privit prima oara cu dragoste, la cateva minute dupa ce am ajuns pe lume. Ai mamei.

Echilibrul si blandetea, culoarea cabanutelor de la munte, atatea amintiri din copilarie, toate in ochii celui pe care il voi iubi mereu. Ai tatalui.

Ochilor pe care nu am sa-i uit niciodata, cu sclipiri de dinamism, albul intelepciunii. Ai lui mamaia.

As vrea sa vad viitorul in ochii plini cu flori albastre. Culoarea inconjurata de gene de copil te socheaza chiar de-acum. Ai verisoarei mele, Daria.

In fiecare zi astept ochii ce contin cafeaua dintre amice, pe care ii vad de zece ani si ii iubesc. Ai Nicoletei.

La o cafea merge si o tigara, nu? In adancul fumului, o pata ciocolatie rade in privirea pe care o iubesc. A Anei.

Ochilor sinceri, cu nuante schimbatoare, lacrimi aramii si fire verzi de iarba, pe care ii inteleg si care ma inteleg. Ai lui Nillu. 

Am inaltat un zmeu pentru oglindirea marii in ochii lui. Cand soarele imi cauta parul, albastrul ochilor sai mi se topea pe gene. Ai lui Cristian.

Le multumesc ochilor care m-au invelit si cand ploua, in culori de vara, in topogane de apa, cu aceleasi ganduri frumoase. Ai lui Bogdan.

Le multumesc celor care m-au privit fara ganduri rele si fara prejudecati. Le multumesc celor care m-au vazut si nu au regretat. Le multumesc tuturor genelor care m-au facut fericita in momente triste, dar si celor ce m-au adus la realitate cand eu fugeam prin vise absurde.

Cu drag,

ochii Andrei.

La Revedere

Vestea s-a raspandit cu raspunsuri neincrezatoare in inacceptabilul adevar, cu mainile la cap, lasandu-i socati pe toti. Ingenunchiati, injunghiati, tradati de propia viata.
Am derulat ceea ce vazusem atunci, un zambet cald in sufletul lui. Mi s-a spus ca nu mai e, dar amintirea nega. Am inteles acum ca vrem sa fim siguri de propia persoana si sa ne indoim de intamplarile nevazute. Am inteles acum ca trebuie sa ai incredere in bunatate si prietenie. Ne alina, ne duce langa cel care doarme etern. Si ce inseamna etern? Viata ta...
Dupa ce realizezi ce ai pierdut incepi sa ii multumesti prin fapte marunte dedicate lui. Te imbratiseaza in repetate randuri genele razand, sperantele senine si copilaria. Ai avut onoarea sa fi unul dintre cei care au primit momente frumoase..
Nu fugiti in lacrimi speriate, incercati sa zburati si aceptati ploaia de vara

Duminica

M-am intalnit cu prietenele sa facem poze. La universitate era o expozitie. M-am apropiat putin. Am regretat si m-am bucurat si...ah.

Au fost doua suflari de flaut. Apoi sunetele cosmice si vocea lui Chirila, care anunta plecarea trenului spre Mangalia. Si am uitat de mine..

Poate fi vara, a fost si va mai fi. Vreau soare, si gust amar, sa merg pe stanca si sa ma prinzi, si nu nici eu nu te mai pot uita, nu e negociabil

Noaptea insetata sa trag din tigara si povestea a mers mai departe sarutandu-ne in ureche si vara ne-a fost pereche.

S-a auzit din ce in ce mai incet, iar apoi trenul pleca unde noi nu vom fi. O lacrima intre amice..

Distractia e in toi

Si o simtiti doar voi. Mi-e dor rau de serile incarcate cu stiri ce rulau pe micul ecran. Stiri ce contineau, nu politica, nu crime, ci noutati din cultura. Concerte, dezbateri, cercuri de lectura, actiuni eco, orice...Vedeam pe un fundal negru, scris cu rosu, tot ce se intampla. Fericita, cu o cana calda de lapte intre maini, priveam, ascultam, visam...mai pe scurt. Traiam.

Familia Vesela

M-am indragostit de Rutina, cel care a devenit un adolescent la fel de indiferent ca mine. Ieri era un baietel julit ce invata sa mearga pe bicicleta. Nici lui nu-i pasa de lume...
Intr-o zi am avut o fetita cu el. Ne indragostisem. Am numit-o Adventura.
El ma iubeste si incearca sa-mi arate ca el nu este viata mea. Mult timp am fost geloasa pe Scoala, caci se intelegea prea bine cu Rutina al meu.
Cel mai mult am plans cand Adventura i-a spus Scolii "mama". Cateodata, cand scorpia asta vrea sa ne vedem, o ignor sau ii spun ca vin si o las sa ma astepte vreo doua ore.. Rutina s-a suparat cand am facut asa, mi-a spus ca nu sunt Adventura, sa nu stiu ce fac. Sunt copilaroasa. Nu-mi pasa.
El era special cand era adolescent, acum parca e un bunic matematician...Intr-o zi mi-am luat fiica si Scoala ne-a dus la o intersectie, si am mers mai departe.
Am ramas prietena cu Scoala, pe Rutina nu-l mai vad.
Din pacate amica mea e influentata de el, dar eu cu Adventura o readucem in nori. Acolo ne intalnim noi, fetele, mai ales vineri seara.

Sinceritate...luata de moarte

Luata de ape. Mereu in parfum de soare improscat pe geamuri, apoi dintr-o data in bezna urbana, dar cu aceeasi briza mincinoasa. Oameni fara benzina, copaci travestiti, totul poarta o masca..si daca cineva mi-a spus ca aparenta inseala, ce fac daca nu inseala...si daca esenta e sincera?
Poate nu ar trebui sa mai gandesc in lumina farului, ci a soarelui, in lumina adevarata a zilei nerostite.
Nerostita de inima mea, care nu mai ia in calcul decat zilele importante, ce contin zambete...si ele artificiale..
Nu-mi plac nici ele. Ce-mi place? Ceva ce caut, dar nu ma gasesc, ceva fara un strat de pudra in descompunere, fara improvizatii. Adevarul.
Sunt privita intr-un mod ciudat de ei, de copacii umani ambulanti. Cu scoarta plina de termite in loc de inima. Un paradis al parazitilor, un club al mortilor, o lumina stinsa de noi, noi insine.
Cu sinceritate, Andra.

Dulce

Ieri s-a terminat parfumul...m-am bucurat.
Am ajuns intr-un capitol nou si mai bun ca cel anterior...ma bucur.
Am uitat tot ce m-a ranit...sau m-a entuziasmat. Regret


Acum totul s-a asternut ca neaua pe existenta mea. Incet, dar sigur, cu fulgii reci si dulci...si soarele zambeste cald, dar nu mi-i topeste. Nu acum. Poate nici maine.


Am privit o mana, si am atins-o usor. M-au privit niste ochi, si le-am sarutat genele. Genele m-au luat de mana si am plecat.

Succes

De azi mi-am promis sa fac ceva. Sa nu ma mai uit in urma, la momentele de fericire si de tristete. Panza lor m-au tinut prea mult deasupra realitatii. De azi amnezie...